... THE PURSUIT OF HAPPYNESS ...

Urasc si ma urasc atunci cand uit cat de frumoasa poate fii viata.Imi vine sa imi dau o palma imaginara, dar suficient de reala incat sa-i simt usturimea si atunci cand incep iar sa uit.

Cand imi pierd zilele intre lucruri care trebuiesc doar facute,fara sa le bag in seama pe cele care trebuie simtite.Cand privesc in departare fara sa vad apropierea.Cate bucurii poti sa iei de la viata si cate nemarginiri de bucurii iti ofera ea !!!!!Chiar trebuie sa strige dupa mine ?Hei,eu sunt un moment frumos,ia-ma,culege-ma !!Trebuie sa ma orbeasca momentul ca sa il pot vedea ?Sa ma traga de maneca?pai si daca e vara?

Fiecare lucru iti ofera cate ceva.Dar viata iti ofera totul.Iar uneori luam noi prea putin de la ea.Cu jena pe care o resimti cand esti in vizita,mort de foame si iti e rusine sa mananci tot platoul,sa nu se creada ca esti prost crescut.Dar viata nu iti pune nici o interdictie.Barierele ni le punem tot noi.Limitele sunt ale noastre.Cata natura,cata muzica ,ce paleta de sentimente,cata iubire iti da ea si noi ne infruptam ca furnicile !!!
Imi imaginez ca viata se plange ceva de genul : "Eu car toata ziua dupa mine totul,ca sa-si aleaga oamenii astia si ei isi aleg numai uratenii,lasand deoparte tot ce este frumos si bun.Si nu inteleg de ce,ca doar am mereu reduceri la frumos."
-Cat costa o zi superba ?
-Nimic? tre' doar sa o pretuiesc?
-Mmm….cam mult…..Atunci vreau una mediocra si vreo 300 de grame de nepasare ca am ramas fara.
-Nu ai sa imi dai restul?Atunci pastreaza-l.