"MI-E IMPOSIBIL FARA TINE " - Adrian Paunescu

Nici nu mai stiu daca erai frumoasa

si nici in ce culori iti sta mai bine,

stiu doar ca amintirea nu ma lasa

si ca mi-e imposibil fara tine.

Vizionez femei nenumarate,

femei interesante ma mai suna,

Dar rece si strain ma simt de toate

si nu ma vad cu ele impreuna.

Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,

care-a decurs din intalnirea noastra,

dar vechiul dor al dragostei ma cheama

si tu imi faci cu mana la fereastra....

Subtile explicatii cui i-as cere?

tot prostul face pe interesantul

si-n condamnarea asta la tacere,

mai conversez de-a surda, cu neantul.

Si cum sa transformam iubirea-n ura,

de ce nu noi, ci solii sa lucreze,

si sa patam simtirea cea mai pura,

punand incendiul tot in paranteze?

N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,

nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,

dar eu te-am adorat fara criterii,

estet bolnav, al patimii depline.

De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta,

te-am aparat de barfe si de crivat,

si dupa toata veghea ne-ntrerupta,

cedez numai in lupta impotriva-ti.

Si totusi tu ai fost cea mai frumoasa,

la mine-n brate iti fusese bine,

obsesia iubirii nu ma lasa.

Si-mi este imposibil fara tine.